crazy over you || taegguk

All Rights Reserved ©

r

Tot plimbându-se au ajuns pe plajă, văzând cum oamenii începeau să o golească din moment ce seara se lăsa încet peste oraș.

Acum mai erau doar ei acompaniați de sunetul mării.

Tăcerea devenise un zid de piatră între cei doi, însă această liniște nu era incomodă, dar nici indestructibilă.

Șatenul a privit în dreapta lui și l-a putut observa pe cel mic tremurând ușor, Jeongguk tresărind atunci când mâna i-a fost prinsă de cea caldă a lui Taehyung, privindu-l cu ochi mari.

— Ți-e frig?

— N-Nu.

Cele două motive pentru care Jeongguk se bâlbâise erau foarte evidente pentru șaten. Așa că a decis ca pe unul să-l diminueze, acela fiind frigul, iar pe celălalt să-l sporească, dându-și jos sacoul și punându-l pe umerii băiatului.

Brunetul a vrut să se ferească însă imediat ce sacoul a ajuns pe umerii lui, Taehyung l-a tras pe băiat înspre el, ținându-i marginile gulerului.

Jeongguk a înghițit în sec când l-a văzut atât de aproape, Taehyung începând să-i încheie nasturii cu mișcări lente.

— N-Nu e nevoie..

S-a oprit din vorbit când degetul celui mai mare s-a așternut peste buzele lui, înghițind în sec.

I-a mângâiat spatele și au reluat plimbarea, inima brunetului mai având puțin și ieșindu-i din piept de la cât de tare îi bătea.

Mirosul lui Taehyung îi invadase căile respiratorii, făcându-l să-și închidă ochii pentru câteva secunde și să se bucure de senzație.

Respirația i s-a tăiat atunci când a deschis ochii și l-a văzut pe Taehyung fix în fața lui, izbindu-se ușor de el. Imediat s-a îndepărtat, obrajii lui devenind roșii.

— Mâine este deschis la galeria de artă de la muzeu. Au adus noi lucrări. Sau nu ești interesat de asta?

— S-Sunt. Cum să nu fiu? șoptește Jeongguk ridicându-și privirea înspre el.

De fiecare dată când lucrări noi erau aduse la galeria de artă, Jeongguk nu ezita să se ducă pentru a le admira și pentru a le face poze, știind că sunt mari șanse să vadă și picturi cu băiatul visurilor sale.

— Perfect. Atunci, ne întâlnim și acolo.

— Da.. spune și afișează un zâmbet strâmb.

După un contact vizual intens, au decis că trebuie să-și continue plimbarea, Jeongguk mai având puțin și plângând de fericire. Este cea mai bună seară pe care a avut-o vreodată, iar mâine se anunță a fi cea mai bună zi, probabil.

— Există cineva în viața ta?

Întrebarea șatenului l-a făcut pe cel mic să-și mărească ochii, imediat intersectându-și privirea cu a lui.

— N-Nu! De ce întrebi?

— Atunci cu cine te-ai întâlnit atât de urgent? Dacă este ceva personal sau de familie, poți să nu-mi spui, nu te oblig.

Jeongguk a înghițit în sec și și-a lăsat privirea în jos, neștiind dacă ar trebui să-l mintă din nou..

Mintea lui s-a blocat când bărbia i-a fost ridicată, oprindu-se în loc și văzându-l pe Taehyung chiar în fața lui, așteptându-i răspunsul.

— Adevărul este că.. Nu trebuia să mă întâlnesc cu nimeni.. Eu.. se bâlbâie privind în jos la corpul șatenului, însă este întrerupt.

— Nu este nevoie să spui nimic mai mult. Asta aveam nevoie să aud.

Și-a ridicat privirea înspre zâmbetul celui din fața lui, privindu-l nedumerit. Ochii lui s-au mărit imediat cum a simțit un mic sărut lăsat pe obrazul lui, inima lui luând-o la goană și vrând să iasă din piept.

— Ne vedem mâine!

Spune Taehyung tot un zâmbet și pleacă, uitând că chiar el l-a adus pe Jeongguk cu mașina. Însă nici cel mic nu avea cum să se mai gândească și la asta, când chiar acum câteva secunde a avut parte de cel mai dulce pupic pe care l-a primit.

A privit în urma șatenului, Taehyung întorcându-se pentru câteva secunde și făcându-i cu ochiul înainte de a ieși din aria lui vizuală.
Continue Reading Next Chapter

About Us

Inkitt is the world’s first reader-powered publisher, providing a platform to discover hidden talents and turn them into globally successful authors. Write captivating stories, read enchanting novels, and we’ll publish the books our readers love most on our sister app, GALATEA and other formats.