princess » 전정국

All Rights Reserved ©

ᵈᵒᵘᵃᶻᵉᶜⁱ ˢⁱ ᵘⁿᵘ ࿐

A înghițit în sec când mâna lui a coborât înspre a ei, privindu-l cum începe să o tragă după el departe de locul ăla, ieșind împreună de pe teren.

— Pariu că acum se va termina chinul? întreabă Jin privind în urma celor doi.

— Și noi credem la fel. îl aprobă Namjoon.

A tras-o pe fată înspre sala de sport, unde au intrat într-unul dintre vestiare, spre fericirea lor, acesta fiind gol.

S-a întors înspre ea fără a-i elibera mâna, Yoorim privindu-l așteptând să spună ceva.

— Eu am fost cauza bătăii voastre?

Întreabă brunetul, Yoorim mijindu-și ochii. Cu toate că știa că așa e, voia să audă asta din gura ei frumoasă.

— Ai fost geloasă.

— Cum ai fost tu acum câteva secunde.

— Deci în sfârșit m-ai înțeles.

— Dar nu era vorba că ne vedem fiecare de viața lui? De ce nu m-ai lăsat lângă Ryan? Oricum nu aveam de gând să-l sărut, stai liniștit.

— Am vrut doar să vorbim. strânge Jeongguk din dinți.

— Când ai scris tema pe caietul meu?

— În dimineața asta, l-ai uitat în cameră. Cum nu avea tema făcută, am zis că pot ajuta.

— Nu aveam nevoie.

— Nici binele nu-ți priește.

— Să nu crezi că acoperi seara trecută cu gestul ăsta micuț.

— Nici nu aveam de gând.

— Dacă nu mai ai nimic de zis, eu plec.

— Tu nu ai nimic de zis?

— Nu.. Ce aș putea să mai zic?

— Nu știu..

S-au privit lung fără a spune ceva, simțind cum ochii lor comunică. În privirile amândurora se cunoștea dorul unul față de altul, și dorința din pupilele lor dilatate.

Fata a înghițit în sec și s-a dat un pas în spate, sperând ca băiatul să-i spună să nu plece.

Jeongguk și-a mușcat nervos buza inferioară când a văzut-o întorcându-se cu spatele și plecând, însă la ieșirea din vestiar s-a ciocnit de cineva.

— Jeongguk!

Spune fata care mai devreme a lovit-o în umăr pe brunetă, Melissa zâmbind înspre cel din fața ei.

— Vrei să fii în echipa mea la jocul de baschet?

Jeongguk a privit în spatele blondei, văzând-o pe Yoorim privind tristă dar totodată nervoasă în ochii lui.

— Desigur. răspunde privind-o în ochi pe brunetă, apoi privirea lui se mută în ochii fericiți ai blondei.

— Super!

Exclamă Melissa și îi prinde brațul băiatului, trăgându-l afară din vestiar chiar prin fața fetei ce mai avea puțin și începea să plângă de nervi.

După ce că din cauza blondei nereușite a fost implicată într-o bătaie, tot cu ea preferă să stea în loc să o consoleze pe prietena lui din copilărie, pe lângă faptul că el a fost cauza bătăii.

Arogant ca întotdeauna.. La ce să te aștepți?

S-a așezat pe o bancă de lemn din vestiar, simțindu-se lipsită de puteri. Simțea că nu poate face nimic, nici măcar să se destăinuie în fața lui nu e în stare..

A început să plângă, luându-și genunchii la piept, suspinele ei umplând încăperea.

Nu mai suporta să îl vadă pe cel pe care îl iubește mai mult decât pe sine, împreună cu alta. Pe lângă faptul că se dă pe lângă el, îl mai și atinge.

— Yoorim?

Hoseok și Soojin au intrat în încăpere, sora ei fugind și așezându-se în genunchi în fața ei.

— Yaa, ce s-a întâmplat? întreabă Soojin blând, ștergându-i lacrimile.

Yoorim a tăcut, continuând să-și țină privirea în pământ.

— Ce a mai făcut idiotul ăla? întreabă Hoseok aducându-și aminte de momentul de mai devreme când i-a văzut pe Melissa și pe Jeongguk plimbându-se.

— E oribil ceea ce se întâmplă.. Și e numai vina lui și a orgoliului său..

— Se vede cine iubește mai mult în relație..

— Ce relație? se îneacă Soojin cu aerul, făcându-i semn să tacă.

Yoorim și-a ridicat ochii roșii înspre el, Hoseok privind-o trist.

— Totul va fi bine. Nu mai plânge.

— Cum să nu plâng, când el face tot posibilul să mă rănească?

— Voi vorbi cu el. Jur că sunt mai tensionat decât voi, pentru relația voastră! spune Hoseok ridicându-se.

— Ce îi vei spune? întreabă repede Yoorim, ridicându-se și ea.

— Îi voi cere socoteală pentru ce face. Jeongguk nu era așa. Nu înțeleg ce l-a făcut să se schimbe. Însă lucrul pe care nu pot să-l înțeleg, este de ce se comportă rece față de tine? De ce te rănește, când pentru el însemni totul? Tu erai ultima persoană pe care ar fi ignorat-o, și nici aia. Uneori îmi vine să îi dau la pumni, și cândva chiar o voi face!

Yoorim a rămas mută, lăsându-și privirea în jos.

Hoseok avea dreptate. Ea era ultima persoană pe care ar fi rănit-o, și nu îi înțelege comportamentul.

Mai acum câteva zile își spuneau unul altuia că nu pot sta despărțiți, și se îmbrățișau toată ziua.. Iar acum? Acum, dacă ar putea, Jeongguk ar trece prin fată ca printr-o fantomă.

Cum doar într-o zi, s-au întâmplat atâtea..?

Cele două fete l-au privit pe băiat plecând, până a ieșit din aria lor vizuală.

— Poate că Hoseok îl va influența într-un fel. Însă nici tu nu trebuie să te dai bătută. Lupți pentru ceea ce iubești.

— Dar dacă persoana pe care o iubesc, nu mă iubește?

— Vei risca! Mâine îi vei spune tot, așa cum ai zis. Bine?

Yoorim a tăcut, Soojin punându-și mâinile pe obrajii ei și ștergându-i lacrimile.

— Nu mai suport să te văd așa. O vei face. Jur că dacă nu-i spui tu, îi voi spune eu.

— Nuu! Soojin yah! Lasă-mă pe mine să-mi rezolv problemele!

— Și ce mai aștepți?! Mâine este ziua perfectă!

— Îi voi spune, cum am mai zis. spune fata zâmbind slab.

— Așa te vreau! Tot liceul așteaptă asta.

Yoorim și-a lăsat privirea în jos în timp ce zâmbea, Soojin prinzându-i mâna în a ei și trăgând-o până la baie, unde a așteptat-o pentru a se spăla pe față.
Continue Reading

About Us

Inkitt is the world’s first reader-powered publisher, providing a platform to discover hidden talents and turn them into globally successful authors. Write captivating stories, read enchanting novels, and we’ll publish the books our readers love most on our sister app, GALATEA and other formats.