Prololog
Mă uit cu nerușinare la el. Cine dracu se mai credea și el? Vreun sfânt, carevasăzică. Nu, gândi ea, el e doar un nesimțit care s-a luat de persoana greșită, căci am de gând să îi fac viața un adevărat chin dacă îndrăznește să îmi mai spună vreodată așa, pentru că eu nu sunt curvă, iar el știe asta.
— Ce ai pățit? Ți-a mâncat pisica limba? spune el pe un ton pițigăiat, astfel toți care erau de față râdeau de mine.
Îl mai analizez încă o dată. Mă uit prima dată la pielea lui albă, atât de albă era că îl puteai asemăna cu un vampir. Părul negru ca o beznă îi era aranjat, doar câteva șuvițe întunecate făceau pe rebelele, acest lucru îl făcea să pară el în sine rebel. Ochii îi erau căprui ca trunchiul unui copac. Puteai vedea faptul că îi plăcea să se ia de persoane în ochii lui, pentru el părea ca un hobby. Avea un nas lunguieț, dar drept, iar buzele îi erau roșii ca și focul.
Nu mai băgam în seamă nimic, nici măcar râsetele care râdeau cu atât de multă poftă, râdeau de mine.
Ultimele secunde se întâmplaseră cu viteza maximă. Tot ce știu însă este că, pumnul meu se atinse puternic de nasul lui, mai apoi începu să îi curgă sângele din nas. Oh și încă cât!
Aproape imediat vede unul dintre profesorii care ies din salele de clasă. Cea care, totuși văzuse nasul spart al lui Aiden este doamna Meredith, profesoara mea de română.
— Ce naiba se petrece aici? spune aceasta nervoasă, uitându-se de la mine la Aiden și invers.
— Doamnă Lodge, veniți cu mine, la fel și tu domnule Stone.
