GARDIENII

- Avalone, hai, e momentul să te pregătești pentru examen. Vom vedea care sunt abilitățile tale pentru a lupta alături de armata Gardienilor.

Mama este mereu foarte interesată de abilitățile mele. Știe cât de mult îmi doresc să ajung în armată pentru a mă pregătii cu Gardienii Binelui. A fost visul meu din totdeauna să pot lupta contra răului. A fost visul părinților mei, reușita bunicilor și chiar a străbunicilor.

-Tată, de ce trebuie să plec la optsprezece ani de lângă voi? Nu pot să fac pregătire de acasă? Cât de departe voi fi de casă? Spune-mi tot ce știi. Parcă nu mai vreau să plec dacă vă simt așa departe

Tata se apropie de mine râzând și îmi spune cu o voce calmă:

-Avalone, puterea ta este în mâinile tale. Te vei descurca, și vei veni înapoi acasă. Lupta dintre bine și rău nu va fi acum, poate o să fie peste 2000 de ani, când nu vom mai exista; nu-ți fie frică de noi, vom fi acasă, așteptând să te întorci.

Încep să cred că mai bine trăiam pe o planetă normală, unde nu există Gardieni pentru bine și rău, iar toată lumea trăiește o viață normală. Eu, în schimb, trebuie să lupt pentru a-mi apăra șansa la viață; sper să și reușesc.

Azi e ziua cea mare. Azi spun adio vieții de tânără fără griji și pun piciorul în viața de adult, unde fiecare lacrimă este un eșec, iar fiecare picătură de sânge este un semn de câștig.

Ajung la periferia vechiului oraș, unde este plin de armament. Tinerii de vârstă cu mine stau aliniați, destul de speriați așteptând ca instructorii armatei să ne spună ce urmează să facem. Mulți dintre ei par destul de singuri, cu haine negre-gri, destul de pregătiți după aspectul fizic, iar ceilalți, puțin mai speriați, cu haine crem-alb, păr destul de lung și fără prea multă experiență în arta luptei; parcă ar fi niște oameni destul de săraci. La un sunet de pistol, lumea se agită, mulți dintre aceștia punându-se la pământ. Cei cu haine negre stau drepți, nemișcați, ba chiar unii dintre ei râd în barbă. Să fiu al naibii, se vede că au fost prea bine pregătiți pentru altceva, în niciun caz pentru Gardienii Binelui.

Își fac apariția 2 instructori, destul de arătoși, cu o față destul de serioasă. Unul dintre ei are pistolul în mână, iar celălalt niște boboci de floare.

-Măi, măi, ce avem aici? Cam mulți tineri, nu? Will, ce părere ai?

-Da, dar mulți dintre ei îți aparțin ție, Tray, sunt în gri. Nu pot să cred așa ceva. Parcă vorbisem cu cei de la pregătiri să nu mai antreneze oamenii pentru Gardienii Răului.

-Mai vedem noi, nu totul este despre noi aici. Fiecare echipă trebuie să fie pregătită pentru lupta finală a Gardienilor, fie că ești de partea celor buni sau răi.

- Tray, crezi că există așa-zișii oameni trimiși de gardieni? Știi tu, cei care sunt prea buni pentru ambele tabere?

- Nici să nu aud Will, aceia sunt morți de mult. Fiecare are de ales una singura, nu se poate așa ceva. Nu mai crede toate aiurelile și hai să-i speriem pe puștii ăștia.

Mă uit destul de speriată înspre părinții mei, care se uită la mine cu o durere în privire enormă. Nu înțeleg ce se întâmplă. Oare știu ceva?

Nu după mult timp, aud pe acest instructor, Tray, din ce reținusem, care mai aruncă un glonț spre cer pentru a ne atenționa.

-Așadar, dragi tineri, vă aflați aici pentru probele de aptitudini pentru armată. Eu sunt Tray, colegul meu este Will, iar noi vă vom ajuta să luptați pentru a apăra pământul de Gardienii Răului. Pentru început, vă atenționez acum, odată pentru totdeauna: nu toți veți fi selectați pentru Gardienii Binelui. Poate destinul vă vrea în partea cruzimii, a durerii și a răului. Doar nu credeați că totul este așa simplu. Dacă n-ar mai fi oameni de partea răului, cei buni cu cine ar mai lupta? Aveți câteva momente să vă luați rămas bun de la părinții voștri, după care nu vă vor mai vedea prea curând, poate chiar niciodată.

Mă uit la Tray care râde sfios în barbă, la Will care pare dezamăgit, iar apoi mă uit la părinții mei care sunt legați de mâini și ținuți de soldați. Fug grăbită înspre ei de parcă nu mai există nimeni în jurul meu.

- Mama, tata, ce se întâmplă? De ce sunteți legați cu toții? Parcă trebuia să apărăm binele, asta nu este apărare. De ce nu mi-ați spus nimic?

- Scumpa mea, zise mama, știam că asta o să se întâmple. Nu voiam să te speriem și am preferat să te protejăm cât de mult am putut. Uite, lupta nu este ușoară; vei folosi arme și abilitățile psihice pe care le-ai antrenat în tot acest timp. Noi vom fi ținuți până ce te vei întoarce. Oriunde ai merge, fă-ne mândrii.

Nu apuc să spun nimic printre lacrimi deoarece soldații îmi iau părinții din fața ochilor, ducându-i într-un camion cu restul oamenilor. Simt că tot ce am făcut până acum este o minciună, iar viața mea are să se termine în acest moment. Nu înțeleg de ce tinerii aceștia sunt îmbrăcați în asemenea uniforme negre-gricioase, fără părinți în jur și fără pic de suflet în privirea lor.

- Am de spus câteva cuvinte, aud vocea lui Will. Fiecare dintre voi va avea de susținut o singură probă: apărarea și lupta. Va trebui să vă luptați între voi până unul pierde, iar apoi, noi vom arunca gloanțe în mulțime. Cei care preferă să se ascundă, sunt niște oameni sufletiști care vor ajunge la Gardienii Binelui. Fiecare dintre noi avem câte un simbol specific. Eu am bobocul de floare care se pune în piept, iar Tray are pistolul, care simbolizează trecerea înspre Gardienii Răului. Acestea, fiind spuse, pregătirea pentru probă începe acum.

Mă uit la cei din jurul meu, care nu știu cum să reacționeze. Văd pe cei în negru cum se antrenează, se pregătesc destul de mult în comparație cu ce am învățat eu, iar ei se oferă să fie primii.

Lupta constă în punerea într-un ring, luptând până unul dintre ei cedează. Pentru prima luptă se oferă un băiat cu geacă neagră și accesorii din fier, cu o tânără firavă, slabă, cu un păr lung blond. Fata începe lupta dându-i un pumn în față tânărului, care se dezechilibrează și cade pe spate. Acesta se ridică nervos de jos, o prinde pe fată destul de tare de umăr, o lovește în față iar fata începe să sângereze. Aceasta nu renunță, încearcă să îl lovească pe băiat, însă intervine Tray care aruncă iar un glonț în aer.

- Stop! Urlă Tray. Îmi place ce am văzut! Niciunul nu ați renunțat. Sunteți acceptați de partea răului, la Gardienii Răului. Acesta merge și le înmânează câte un pistol, primesc o pată de cerneală neagră în zona tâmplei și se retrag pe partea stângă.

O altă luptă începe, de data aceasta sunt două fete mai slabe, cu haine deschise la culoare, care vor parcă să renunțe.

- Haideți, nu avem timp toată ziua. Luptați, lașelor! se aude din gura lui Tray mâhnit de supărare.

- Eu nu vreau să lupt. Sunt aici pentru a mă pregăti să lupt cu răul pentru pacea noastră. Nu îmi doresc să lovesc pe cineva curat care nu a făcut nimic, spune una dintre fete.

Lumea tace. Toți tac. Nimeni și nimic nu mai mișcă. Tray este uimit și începe să vorbească încet încât doar el se poate auzi.

- Felicitări, tinerelor! se aude vocea lui Will. Sunteți demne de a intra în lupta pentru pace. Așa se reacționează dacă vrei ca binele să câștige. Will vine și le înmânează celor două bobocul de floare și se alătură acestuia, pe partea dreaptă.

- Tu! Acum, la luptă! se aude vocea lui Tray care se uita direct la mine. Simt că mi s-au înmuiat picioarele. Nu tu plângeai când ți-ai luat rămas bun de la părinții tăi? Hah, mă faci să râd.

-Da, eu am fost domnule, spun cu vocea tremurândă. Eu nu doresc să lupt. Prefer să merg la Gardienii Binelui.

-Hah, ce fricoasă, zice un băiat destul de chipeș de pe margine. De ce ai mai venit aici dacă nu vrei să lupți? Aș zice să pleci la părinții tăi să te smiorcăi în continuare.

- De ajuns, băiete! se aude vocea lui Tray. Eu sunt cel care face regulile aici. Bine, eu și nebunul ăsta de Will. Dacă tot ai așa bun glas, ce zici să te lupți tu cu ea? Să înceapă duelul!

Băiatul vine înspre mine, gata să mă lovească, însă mă feresc în ultimul moment. Băiatul ăsta e al dracului de nervos. Între timp, îmi vine o idee în minte; de ce să folosesc pumnii când pot folosi picioarele? Zis și făcut, îi pun piedică băiatului din fața mea, iar acesta cade direct cu fața în noroiul bătătorit de cei care au luptat deja.

- Al dracu de curvă, lasă că vezi tu acum. Băiatul se ridică brusc, mă prinde de brat, mi-l întoarce destul de puternic, însă mă lipesc de spatele lui cu toată forța astfel încât acesta cade iar, de data aceasta nemaiputând să se ridice datorită greutății mele. Spre finalul probei, din cauza căzăturilor direct în față, arcada și nările acestuia încep să sângereze. Cu un glas dur și tăios, printre respirațiile sacadate, băiatul îmi aruncă un -Du-te naibii de lașă. Asta numești tu bătaie? Dă cu pumnul dacă te ține.

Nu spun nimic, mă uit la cei din jur care mă privesc uimiți prin modul de luptă pe care l-am abordat. Ca o ultimă revanșă, prefer să-i iau eșarfa prinsă de pantaloni și să i-o înfășor destul de puternic în jurul gâtului pentru a putea scăpa din lupta asta.

-Destul! Asta este ceva incredibil, spune Tray. Fata asta sfidează orice lege făcută deja de Gardieni. Ce naiba face la următoarea probă? Gata! Tu, ai să afli la final unde te încadrezi, iar tu, fraiere, treci la următoarea luptă. Până nu văd sânge, nu se oprește nimeni.

-Tray, termină, zise Will. Fata asta este instruită să se lupte psihic cu oamenii, nu fizic.

- Îi ți cumva partea, prostule? Nu vezi că nu știe să dea un pumn? Cine crezi că o aibă de-a face cu așa fată? Ce face la proba de apărare? Se bate cu betonul stivuit?

-Tray, dacă e un semn? Poate Zack o să ne lămurească cu acest gen de fete. Știi că așa am fost și noi.

- Taci, nu e trimisă de nimeni. E prea proastă ca să lupte, atât.

În timp ce alți tineri luptă pentru a intra într-un grup, Will vine la mine. Îi simt glasul foarte aproape de urechea mea, iar mâna lui o atinge pe a mea. -Putem vorbi puțin? îmi spune. Simt că aerul este prea puțin în acest moment din cauza fricii.

- Da, da, vin acum, spun cu un glas stins.

- Ce ai făcut la pregătire până acum?

-În niciun caz nu am luptat, îi spun. De ce? Am făcut ceva greșit?

-Poate ceva prea greșit, spune râzând stins. Nu am mai văzut până acum pe cineva să gândească logic înainte de a da cu pumnul. Cum te numești?

-Avalone, și mulțumesc cred? Credeam că am venit aici doar pentru un examen ca să știu dacă ajut Gardienii Binelui. Totuși, îmi poți spune cine sunt tinerii cu negru pe ei? Par destul de duri.

-Oh, Avalone, ce naivă ești. Crezi că totul este despre bine aici? Ei sunt cei pregătiți de mici pentru Gardienii Răului. Au fost mințiți la rândul lor că există doar rău, nu și bine.

-Deci practic, am fost mințiți toți?

-Ding ding, Avalone. Totul este dat naibii pe pământ. Hai, pregătește-te pentru a doua parte a probei.

După ce mulți tineri ajung bandajați, ba chiar mutilați din cauza călcatului în picioare de alți participanți la ring, ajungem undeva la jumate din cei care eram la început. Ne aranjăm după clase: răul, binele și neutrul. Will trece grăbit printre noi iar mâinile noastre se ating surprinzător. Simt că mă privește cu coada ochiului dar eu sunt mult prea concentrată la mâna lui imensă care tocmai a făcut contact cu a mea. Sunt întreruptă de gândurile mele în momentul în care simt că cineva își drege vocea în urechea mea. Este Tray, cine altcineva?

-Domnișoara stângăcilă, lăsăm romantismul pentru altădată. Ești aici ca să lupți, nu să te îndrăgostești de instructorul tău.

-Dar nu am f -TERMINĂ!, urlă Will la mine înainte să termin tot ce aveam de zis. Drace, nu pot să zic nimic de oamenii ăștia.