Scrisoarea.
Capitolul 1 .
Vântul rece al dimineții trecea printre casele mici din satul Eldorin,ridicând praful de pe drumurile înguste.Cerul era cenușiu ,iar norii grei promiteau ploaie înainte de lăsarea serii.în fața unei case modeste ,cu acoperiș de lemn învechit,o fată cu părul castaniu strâns într-o coadă își umplea grăbită coșul cu lemne.
- Aria! Dacă mai stai mult afară,iar răcești!strigă mătușa ei din prag.
- Vin imediat! răspunse fata ridicând încă două bucăți de lemn.
Aria avea șaptesprezece ani și trăise toată viața în Eldorin .Un sat mic ,uitat de lume și înconjurat de păduri dese despre care bătrânii spuneau că ascund magie veche.Nimeni nu intra prea adânc printre copaci după apus .Iar cei care o făceau...rareori se întorceau la fel.
Aria nu credea toate poveștile.Sau cel puțin încerca să nu le creadă.
Când intră în casă , căldura focului îi înroși obrajii înghețați.Mătușa Lina frământa pâine lângă masă ,iar mirosul cald îi făcu stomacul să protesteze.
- Du asta în pod ,spuse femeia, arătând spre un teanc de pături vechi.
Aria aprobă și urcă scările înguste care scârțâiau la fiecare pas.Podul era întunecat și plin de cutii prăfuite.În timp ce așeză păturile într-un colț ,observă ceva ieșind dintre două scânduri desprinse.
O bucată de hârtie.
Curioasă,se opri și trase obiectul afară .Era un plic vechi, sigilat cu ceară neagră.Pe față era scris un singur nume,cu cerneală argintie.
Aria Valen.
Fata încremeni.
- Cum...?
Nimeni nu îi scrisese vreodată .SI nimeni din sat nu folosea ceară neagră.
Cu inima bătându-i puternic,rupse sigiliul.
,,Dacă citești această scrisoare , înseamnă că adevărul nu mai poate fi ascuns .Nu ești cine crezi că ești.Sângele care îți curge prin vene aparține Casei Asterion , familia regală dispărută acum șaptesprezece ani."
Aria simți cum i se usucă gura.
,,Vor veni după tine curând.Când luna va fi plină ,pleacă din Eldorin și urmează drumul spre nord .Nu avea încredere în nimeni.
Scrisoarea se termina fără semnătură.
Un zgomot puternic se auzi afară.
Aria tresări și alergă spre mica fereastră a podului.în centrul satului oamenii ieșeau speriații din case .Cei negri intrau în galop pentru colibele sărăcăcioase ,ar călăreții purtau armuri întunecate .
Soldați regali.
Iar pe pieptul lor era gravat simbolul unui corb de argint.
Aria strânse scrisoarea în mână.
Un sigur gând îi trecu prin minte .
Au venit după mine.
