Confesiuni

Pieces of Us………………………………………..2

Where is Home?…………………………………3

Last Love Letter…………………………………..4

Under the Walnut Tree……………………………….....…5

Midnight Thoughts……………………………...6

Dor trimis prin vânt……………....7

În grădina marilor minuni……..8

Stea căzută ……..………...9

Rătăciți prin ploaie……………....10

Un suflet de toamnă……………..11

1

-Some people become

places we can never

return to,

yet we carry pieces

of them

long after they leave.

2

Pieces of Us

Without you, summer feels a little cold,

Even spring doesn’t shine the way it used to do,

Sometimes I wish I could just hold

One more moment close to you.

Without you, the waves don’t feel the same,

The sea looks empty, quiet too,

Through sleepless nights I call your name,

Still hoping somehow I’ll hear from you.

Memories light up like stars at night,

Reminding me of days now gone,

The open window brings your perfume , your light,

And carries little pieces of us on.

Without you, I live more in my mind,

Like drifting dreams beneath the moonlit sky,

When I miss you, silence is what I find

In violin songs and nights gone by.

The sky grows grey a little more each day,

As distance slowly pulls us far apart,

Still, some shadows with me stay,

And this poem where you still are.

3

Where is home ?

They always speak of “home” so sure,

As if its meaning must endure,

A house, a road, a place to stay

But where is home for me, today?

I’ve asked myself through every year,

Is home the place that held me near?

Where Father’s jokes at Christmas night

Could turn the darkest room to light.

Or maybe where my mother’s hands

First taught me words I’d understand,

Where letters slowly came alive

And gave my dreaming heart a guide.

Perhaps it lived in stories told

By grandparents with hearts of gold,

Their youthful days, their laughter bright,

Still echo softly through the night.

Or maybe home was sorrow shared,

With my best friend who always cared,

The nights I cried upon her chest

While missing someone I loved best.

And maybe home was in his eyes,

Where time itself would still survive,

When five short minutes by his side

Felt greater than a lifetime wide.

Perhaps home was not walls or skies,

Not something seen with mortal eyes,

Maybe no place could ever be

The thing that felt like home to me.

Maybe home became instead

The souls who walk where I still tread,

The hearts that daily hold me close

When life feels heavy, cold the most.

Yet no matter where I roam,

No matter how far I may go,

Somewhere within my heart I know

Home is the place I’ll still return to.

4

Last Love Letter

I hid you softly between the lines,

In late-night talks and blurred out signs,

In every laugh that stayed too long,

Like half-remembered favorite songs.

People think goodbye is loud,

A storm, a break, a crying crowd,

But ours began in quiet ways,

Inside the silence of our days.

And no one else will understand

Why summer somehow held your hands,

Or why the sky still feels so blue

Because it always looked like you.

Your eyes, like summer skies at dawn,

The kind you stare a little too long on,

As if the world could stop right there

Inside that calm, familiar stare.

Now I’m leaving far from here,

And somehow distance makes things clear:

Some souls don’t fade or disappear,

They simply learn to live severe.

So if one night you think of me,

Between old songs and memory,

Know this was never just goodbye

It was the place we learned to hide.

5

Under the Walnut Tree

I wish again to be a child,

With strength enough to smile so mild,

With wide-eyed wonder, pure and free,

So simple, true, as life should be.

I wish again to be a child,

To rest beneath the walnut wild,

No coins to count, no weight to bear,

Just leaves unnumbered in the air.

I wish again to be a child,

For just one day, a moment styled,

To laugh, to play, to run, to sing,

And chase the sunlight's gentle wing.

Golden leaves in dizzy dance,

Whisper tales of sweet romance,

Birds in flocks across the skies,

Children's voices, bright replies.

Their happy echoes, soft and clear,

Unravel memories held dear

I wish again, just for a while,

To wear once more a childhood smile.

6

Midnight thoughts

If you knew me, you would know

I’m not someone who likes to show

Affection easily, yet still

I hold you close against my will.

Not for comfort, not for play,

But just to keep the world away.

If you knew me, you would see

How much your presence means to me.

I hate these messages we send,

I’d rather walk with you till end.

But fate allowed no other way,

Just passing glances every day.

If you knew me, you would feel

How hard I try to stay unreal,

To hide the fear, the care, the ache,

The thousand thoughts I never say.

I watch my words around you all the time,

Afraid one wrong could end our line.

If you knew me, would things change?

Or would I still feel just as strange?

Would you look deeper in my eyes,

Or still believe the same old lies?

But maybe not. Maybe it’s true

You got too used to what you knew.

And once a heart is seen one way,

It’s hard to make someone else stay.

So now you think I’m just the same,

No second chance left to my name.

7

În grădina marilor minuni

Dorința mea puternică

Te cheamă iar lângă mine,

Spune-mi încet la ureche

Că fără mine nu-ți e bine.

Privește-mi ochii căprui

Ca zorii calzi de primăvară,

Spune-mi că iubirea noastră

Va înflori întâia oară.

Când ochii noștri se întâlnesc,

Întregul cer parcă tresare,

Iar sufletele noastre ard

Mai viu decât lumina-n soare.

Și chiar de fug anotimpuri

Prin ploi, prin vânt și prin furtuni,

Noi vom rămâne doi trandafiri

În grădina marilor minuni.

8

Dor trimis prin vânt

Comunic cu stelele-n zori,

Să-ți vegheze pașii ușori,

Prin nopți târzii și reci tăceri,

Să-ți fie lumină-n dureri.

Comunic cu vântul mereu,

Să te atingă lin și greu,

Pe umeri goi, aproape n șoaptă,

Cum te mângâiam odată.

Comunic cuvântului dor,

Să-ți ajungă încetișor,

Pe pleoape calde, tremurând,

Ca un sărut rămas în gând.

Iar dacă-n noaptea fără glas

Vei simți că am rămas,

Să știi că dorul meu târziu

Încă te caută pustiu.

Și dacă va întreba cineva

Cine-n taină te mângâia,

Spune-i simplu, fără teamă:

Iubirea mea încă te cheamă

9

Stea căzută

Te iubesc, stea căzută în viața mea,

Ca o lumină blândă peste noapte,

Ai răsărit din cer în inima mea

Și-ai vindecat tăceri și doruri sparte.

Când pașii mei se pierd prin ploi târzii,

Tu ești scânteia care mă ridică,

În ochii tăi se sting melancolii,

Iar lumea pare caldă și mai mică.

Te port în gând ca pe un cântec sfânt,

Ca pe un vis ce nu se mai destramă,

Și orice clipă prinde iar avânt

Când vocea ta ușor pe nume-mi cheamă.

Rămâi aproape, stea din univers,

Să-mi luminezi și mâine calea toată,

Căci fără tine cerul e invers,

Iar inima o noapte întunecată.

10

Rătăciți prin ploaie

Noi, rătăciți prin furtuni târzii,

Cu inimi calde și pași zglobii,

Să fugim de lume fără cuvinte,

Doar noi și ploaia bătând fierbinte.

Să dansăm prin bălți ca doi nebuni,

Să uităm de zile, de ani, de luni,

Să ne fie cerul singur refugiu,

Iar timpul să ne fie confuz

Să ne dăm avânt în vise uitate,

Ca doi copii scăpați de cetate,

Și să credem iar, fără să cerem,

Că iubirile adevărate rămân.

Prin străzi ude, cu pașii ușori,

Să ne pierdem printre stropi și fiori,

Să nu ne găsească nici o tăcere,

Doar ploaia să știe ce suflet ne cere.

Și chiar dacă lumea ne-ar prinde din urmă,

Să râdem în ploaie, ca-n prima furtună,

Căci noi ne-am găsit în haos și vânt,

Și-am scris împreună același gând.

11

Un suflet de toamnă

Nimic nu este întâmplător în drum,

nici prima îmbrățișare pierdută în fum.

Pe marginea străzii, timpul s-a oprit,

și tot ce-a fost atunci s-a limpezit.

Te port în mine, tăcut și discret,

ca un gând ce nu vrea să plece încet.

Sărut pe frunte, blând și curat,

în sufletul meu a rămas neuitat.

Dacă știam cât dor voi aduna,

poate altfel aș fi ales calea mea.

Dar în brațele tale găsesc alin,

și lumea întreagă devine senin.

Nu e întâmplare, e drum scris demult,

tu ești începutul pe care-l ascult.

Te port în tăcere, în gânduri adânci,

ca un ecou ce nu îl poți alunga nici.

Răsuflarea ta, fluture în zbor,

mă pierde în noapte, mă întoarce cu dor.

Nimeni nu știe ce va urma apoi,

doar pașii noștri pierduți între noi.

Eng.

Some feelings never learn how to exist in ordinary conversations.

Not every confession is spoken.Some become poetry.This book was written for those emotions.For the words we rehearse in our minds but never say out loud.These poems are not meant to have perfect meanings.

They are meant to be felt.

And maybe, somewhere between these pages, you will find a piece of yourself.

Ro.

Unele sentimente nu învață niciodată cum să existe în conversații obișnuite.Nu orice confesiune este rostită.Unele devin poezie.

Această carte a fost scrisă pentru acele emoții.Pentru cuvintele pe care le repetăm în minte, dar nu le spunem niciodată cu voce tare.

Aceste poezii nu sunt menite să aibă sensuri perfecte.Ele sunt menite să fie simțite.

Și poate că, undeva printre aceste pagini, vei găsi o parte din tine.

By Eduarda & Ana