Synopsis
,,Dragostea e frumoasă ca paradisul...
,,...dar poate să doară ca iadul."
Lupta înseamnă de multe ori durere, iar cand încerci sa lupti cu cel ce e mai tare ca tine, risti sa pierzi. Lyria Blumenberg, o pianista stabilita in frumosul oras al iubirii, si Stephan Eltz, moştenitorul tronului de aur al Koblenz-ului vor intelege ca iubirea si Dumnezeu sunt o singura persoana? sau vor lupta cu Cel ce îi poate distruge pe amandoi?
Putine persoane au ocazia de a vizita unul dintre cele mai frumoase orase ale Europei in zilele dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Furia cu care Adolf Hitler amenința evreii în stanga si in dreapta era peste masura de mare şi teama unui posibil război punea stapanire cu brutalitate pe inimile locuitorilor.
Pasiunea pentru muzica a fost ancora de salvare din acea mare a lacrimilor si viselor năruite, muzicalitatea si armonia dintre degetele calde ale mâinii si clapele reci ale pianului reconstruiau drumul Lyriei. Drumul pe care s-a jurat sa nu mai calce până ce evreii vor fi eliberați.
Dorinta de putere a unui conducator de țară a dus la distrugerea celor mai înalte vise. Uneori raul cel mic, poate ucide un munte împodobit cu vise si sperante. Ura. Ea a fost vie înca din zilele anului 1936 si creste pe zi ce trece spre a rani si ultima farama de speranta dintr-un ciob.
Cand dorul de casa era peste limita de sfasietor si cand juramantul se pune de-a curmezişul, cunoste pe cel ce îi putea oferi viata şi puterea. Fratele, Prietenul şi Tatăl celei mai frumoase prințese. Dumnezeu.
Cand totul pare a se lumina si cand razele noii vieti isi arata rasaritul, o singura scrisoare poate schimba totul. O boala peste puterile firii si o durere mai mult decat poate un mic suflet să îndure, sunt aşezate pe o bucata de hârtie veche si mototolita in mainile Lyriei. Femeia ai carei ochi i-a mostenit si a carei iubire o are cusuta pe peretele inimii se afla acum pe un pat de spital. Sufletul care i-a dat viață avea acum o ultima dorinta. Aceea de a-si vedea fiica pentru ultima data.
Iubirea ei chiar si fata de vrăjmaşi, ochii ei care au plans pentru cei ce varsau lacrimi, inima aceea care ar fi in stare sa iasa din piept numai ca celălalt sa traiasca, era fiica ei, Lyria Blumenberg.
Cele mai puternice jurăminte se pot prăbuşi la strigătul lacrimilor unei mame. Acel drum pe care nici moartă nu l-ar fi facut, acum îl păşea cu inima cat un purice. Doar gandul la mama ei care poate număra clipele pana cand iubita sa fiica va aparea pe usa, o facea pe tanara fata sa se intrebe: ce e viata? Un abur trecător îşi raspunse încet. O singura clipire de ploape si doar o bataie de inima.
Te întrebi de multe ori cand vine si cand dispare, ca mai apoi sa realizezi ca tu esti singurul vinovat pentru acea plecare. Repeziciunea cu care trecem prin momentele cele mai importante ne face sa realizam la final, că nu am trait. Doar am fugit, am fugit de iubire, de iertare de tot ce inseamna "Viata". Poate asta e viata, repeziciunea cu care trecem prin toate momentele fara ca macar sa zabovim fie si un minut, ca mai apoi cand acesta fuga ia sfarsit, sa vedem in urma noastra doar pulbere si ceața.
Da. Nu stim sa traim in acele cateva clipe de zabavă, nu stim sa iubim indeajuns incat sa nu se termine odata cu plecarea noastra, nu stim sa iertam persoanele care mai apoi sa te priveasca disparand in zare. Nu stim ca viata este clipa pe care noi o irosim, iar acest fapt se vede odata cu plecarea noastra.
Calcase pe pamantul pe care jurase ca nu va mai fi. O facuse. Dar isi iubea mama, iar acest gand o facea sa uite fiecare juruinta de care tinea cu dintii.
Reintalnirea dintre mama si fiica a fost una mai mult decat poate cineva exprima in cuvinte. O revedere in care ne regasim cu totii. O revedere a noastra.
La insistentele batranei sale prietene, Lyria acceptă să locuiescă in marele castel. Cand sotia contelui Eltz afla de Lyria, o accepta în familia sa, insa doar cu o singura conditie.
Actiunea iti incepe lupta. Apar sentimente pe care nu le poate controla si ganduri care nu ii dadeau pace. Insa era ceva, sau mai bine zis Cineva care ii aducea mereu aminte cine este si a cui fiica a acceptat sa fie.
Adevarata lupta incepe cand te astepti cel mai putin. Gandul ca va fi mereu puternica o incurajeaza sa depaseasca aceste sentimente interzise.
Cand nu stii sa iti protejezi inima, acesta ajunge sa iubesca ceva ce nu-i demn de numele pe care-l poarta, sa ofere iubire pretioasa unei persoane care nu stie sa o pretuiasca. O lupta intre inima si minte apare cand totul parea ca se linisteste in viata ei. Iubirea fata de Dumnezeu era acum pusa la îndoială si ajunge sa faca fapte pe care mai apoi sa le regrete.
Dumnezeu este iubire. Si nu una care sa te raneasca si sa te faca sa iti tradezi Tatal, ci una care sa te mângâie si sa te iubeasca cu tot cu greselile tale.
Aceasta este iubirea adevarata, sa iubesti dincolo de cele mai mari greseli si sa ierti chiar si cele mai nepotrivite sentimente.
Viata continua. La fel si povestea.
O noua tara. O noua viata. O noua iubire. O noua poveste in care viitorul nu este frate cu trecutul si in care are siguranta ca nu isi va mai trada Tatal.
Primul volum din seria "Lacrimile Trandafirului"
©Toate drepturile rezervate, Octavia D. Costin, august 2019









