Capitolul I
Salut , eu sunt Jack , un tânăr de 18 ani , nu foarte înalt cam un metru și șaptezeci și cinci de centimetri , cu părul Negru , ochi căprui spre negru . Și abia am ieșit de la un spital se nebuni , ha , amuzant nu ?
Dar ca să înțelegeți cum am ajuns aici trebuie să ne întoarcem cu câțiva ani în urmă , mai exact cam prin clasa a cincea , de atunci au început "problemele".
Totul a început acum șase ani , cam pe la începutul clasei a cincea când am început să aud cuvinte neclare de peste tot , până la acea zi era totul absolut normal. În primul semestru nu am băgat în seamă sunetele auzite , dar începând semestrul doi acele sunete s-au clarificat și au devenit cuvinte , dar acele propoziții nu îmi erau adresate mie direct , doar le auzeam. Nu se auzeau mereu , de multe ori auzeam când eram pe lângă cineva . Am încercat să le ignor , să am o viață normală , aproape reușisem. Am încercat să ascund aceasta problemă de părinți mei , să nu se panicheze . Ai mei sunt genul ala de părinți panicați , foarte protectivi , așa că am hotărât să ascund chestia asta , am zis că poate va trece daca o voi ignora.
Odata cu înaintarea în vârstă începeam să aud din ce în ce mai multe voci și mă distrăgeau , aveam probleme cu somnul , practic mă distrugea psihic. Pe la 13 ani am hotărât să le spun părinților , dar nu le-am spus că acestă problemă au început acu doi ani în urmă , le-am zis că a început recent , de câteva luni. Imediat după ce am mărturisi , maică-mea a vorbit cu un psiholog și mi-a făcut o programare.
Pe 15 iulia , ora 14:30 am început prima ședință , a fost chiar ok . Am făcut cunoștință , am schimbat doua , trei vorbe , nu a fost mare chestie . Ziua următoare la aceiași ora aveam a doua ședința.
— Salut , domnule Jack ! Mă întâmpină psihologul ridicându-se de pe un fololiu întrebându-mi mâna dreaptă , îi prind mâna răspunzând-i la salut. Caminetul acestuia era destul de simplu , în partea stângă avea un dulap cu cărți , avea un birou în coltul din stânga , următorul perete avea o fereastră cu ramă din lemn dat cu un lac maroniu , în mijlocul camerei erau două fotolii crem , pereți erau bej.
Acesta îmi face semn să iau loc pe fololiu , îl ascult luând loc pe fololiu făcându-mă comod.
— Astăzi vom discuta despre prima apariție a vocilor. Spune domnul psiholog jucându-se cu pixul din mâna dreapta.
— Bineînțeles ! Îi răspund eu simplu. Acesta mă întreabă când au apărut primele voci din capul meu , iar eu am început să-i povestesc toate întâmplările. El stătea pe spate cu piciorul stâng peste cel drept ținând agendă în poală notându-și ceva. Psihologul era destul de înalt , eu am presupus că are aproximativ un metru și optzeci și șapte de centimetri , parul îl avea castaniu , ochii verzi erau în spatele unor ochelari cu rama de culoare neagra , avea barba de aceiași culoare ca și a părului , era îmbrăcat cu o cămașă albă , o pereche de pantaloni de costum negri și era încălțat cu o pereche de pantofi negri.
După terminarea ședinței îmi iau la revedere strângându-i mâna și plec spre casă. E 16:30 , da o ședință durează două ore, cobor două etaje apoi părăsesc blocul unde locuiește el , îmi scot căștile din buzunar , le conectez la telefon și dau play la playlist-ul de pe youtub apoi plec spre casă. Cabinetul psihologului este cam la aproape o ora de mers fața de casa mea , așa că porbesc muzica și încep să merg ușor spre casă . Pe la 17:10 ajung acasă , întru liniștit în casă îi salut pe ai mei și întru în camera mea. Îmi arunc rucsacul pe un scaun apoi sar în pat . Mă voi întinde câteva minute , apoi mă pun să îmi fac temele , offff ! Îmi zic în minte stând cu ochii închiși.
Îmi deschid ochii uitându-mă instinctiv la ceas , era 18:49 , am sărit ca ars din pat , mi-am deschis rucsacul așezându-mă la birou pregătit să îmi scriu tema , îmi scot caietul și manualul de română , le deschid verificând ce temă am. În timp ce îmi scriam o aud pe mama strigând :
— În zece minute este gata cina !
Auzind acestea am început să ma grăbesc să termin tema. Au trecut cele zece minute , iar eu mai aveam cateva rânduri pentru am finaliza tema , concentrat la scris nico nu am auzit-o pe maică-mea când a strigăt să venim la masă. Însă m-am speriat când am simțit-o în spatele meu. După terminarea mesei , m-am retras în camera mea , mi-am facut rucsacul pentru mâine , m-am aruncat pe pat , am luat de pe noptiera de lângă pat cartea pe care am început să o citesc cu ceva timp în urmă. Am apucat să citesc două , trei pagini înainte să mă fure somnul.
~ Oare este nebun , spune-mi că nu avem un copil nebun. ~ Se aude în capul meu aceste cuvinte pe un ton trist. Tresar auzind aceste cuvinte uitându-mă prin cameră. Ne auzind altceva mă dau jos din pat , ducându-mă până la bucătărie să beau puțină apă. Mă întorc în pat , ma uit la ceas ce indica ora 4 dimineață , îmi închid ochii așteptând să adorm iar. După câteva ore mă trezește alarma.
Îmi mijesc ochii fixând ceasul cu privirea apoi îmi întind mâna pentru al opri. Mă întorc pe spate îndinzându-mă apoi mă ridic în șezut frecându-mi ochii , mă dau jos din pat apoi mă târâi până în baie unde mă spal pe dinți și îmi aranjez umpic părul , apoi mă întorc la dulapul cu haine din camera mea. Îmi scot de acolo o pereche de blugi albaștri închis și o bluză cu dungi vesticale în alb și negru. Mă duc în bucătărie unde era deja pregatit micul dejun , deoarece părinți mei pleacă la muncă înaintea mea. Mănânc repede îmi pun breteaua rucsacului pe umăr , încui ușa și plec spre liceu.










