Iarta-ma inima!
Iartă-mă inimă când te rănesc! În fiecare zi încerci să mă culegi din ale sorții iar eu, arunc cu noroi și suferință în casă!
Iartă-mă inimă de te-am chinuit imaginându-mi scene macabre cu iubiri sfâșietoare ce nu-ți dădeau pacea din miezul nopții!
Iartă-mă inimă că am permis străinilor să-ți joace bunătatea în picioare, să te arunce ici-colo după varietatea bunului lor plac!
Iartă-mă inimă că nu te las să dormi liniștită și din când în când, te plâng nopțile până în zori! Iartă!
Iartă-mă inimă când nu-ți apreciez tăria de a mă ridica după fiecare eșuare sufletească!
Iartă-mă inimă când nu-i pot da “la revedere” trecutului!
Iartă-mă inimă când îmi bați cu putere si tresari la fiecare notificare a telefonului!
Iarta-mă inima căci iată, chiar și acum îți greșesc!
Iartă-mă inimă căci i-am spus că mă va pierde știind că doar tu vei suferii în final, nu el! Iartă-mă!
Iartă-mă inimă cu toată puterea pe care ai făurit-o în ultimii ani pentru a mă duce pe mine în spate!
Iartă-mă inimă pentru toate melodiile triste pe care le-am forțat în universul tau si nu in ultimul rând, iartă-mă inimă, pentru că a durat atâta amar de vreme să-mi cer iertare!
