Chapter 1: Băiatul pe care îl visasem
În dimineața aceea, totul părea obișnuit.
Eram cu o prietenă la cumpărături, mergând pe străzile pe care le cunoșteam deja prea bine. Nimic nu părea diferit.
Până când m-am oprit.
Brusc.
Privirea mi s-a agățat de cineva aflat la câțiva metri distanță.
Un băiat.
Nu știam cine era, dar ceva în mine refuza să-și mute privirea.
— Îl cunoști? m-a întrebat prietena mea, observându-mi reacția.
Am clipit de parcă m-aș fi trezit dintr-un gând prea adânc.
— Nu.
Ea s-a uitat la el, apoi din nou la mine.
— Atunci de ce te uiți așa?
Am ezitat.
— Pentru că… l-am visat.
A început să râdă.
— Serios? Și ce ai visat?
Am inspirat adânc, fără să-mi desprind ochii de la el.
— Eram la marginea orașului, într-o spălătorie auto. Tocmai mă angajasem acolo.
Un prieten care lucra deja acolo mă ajutase să obțin jobul.
Era prima mea zi și totul mi se părea străin. Miros de detergent, apă rece pe asfalt, voci amestecate și agitația oamenilor care păreau să știe exact ce fac.
Eu nu.
Eram singura fată dintre băieți și mă simțeam complet pe dinafară.
Încercam să învăț repede, să nu par prea pierdută.
Vorbeam doar cu prietenul care mă ajutase să mă angajez.
În rest, stăteam retrasă, observând totul în liniște.
Iar el era acolo.
Băiatul din vis.
Spre deosebire de mine, părea că se potrivește perfect locului. Vorbea cu toată lumea, glumea, râdea, ca și cum fusese dintotdeauna parte din acel loc.
Îl observam din când în când, fără un motiv clar.
Sau poate că motivul exista deja, doar că încă nu-l înțelegeam.
